Victor Neumann – Un răspuns la premiul securistic: “Secera și Ciocanul”

În timp ce în lume și în România au loc ample mișcări sociale, iar în acest an se vor desfășura alegeri ce vor schimba cursul istoriei, în Timișoara – care geme și ea de probleme nerezolvate – vechile și noile atacuri stalinisto-securistice continuă prin intermediul unui grupuscul (pe care nu îl voi numi acum pentru că nu e vorba de o organizație anume). E un grupuscul informal, autoproclamat “justițiarul” societății civile locale și este compus, în mare parte, din foști membri ai partidului comunist ori urmaşi ai familiilor comunisto-securiste, privilegiați ai regimului totalitar, la care se adaugă şi câțiva tineri racolaţi să-i servească în schimbul unor privilegii.

După 1989, grupusculul s-a transformat în așa-zisul “apărător” al libertății. Măcar de-ar fi fost așa! Însă, în loc să fie preocupat de apărarea valorilor democratice, grupusculul a rămas înghețat într-un discurs al atacurilor și al calomniilor în formă continuată, identificându-mă drept țapul ispășitor al orașului și al țării.

Metoda practicată de vreo 10 ani în ceea ce mă privește este aceeași, ieșind la atac în haită, pe diverse teme și în diverse momente. Atunci când le servește interesele își asociază și deciziile Justiției, pe care alteori același grupuscul o numește coruptă. Ce să mai înțelegem? Da, știm că Justiția în România are probleme, o spun rapoartele de resort, România aflându-se pe locul I în UE în ceea ce privește numărul cazurilor pierdute la CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului) și pe locul al III-lea în lume (după Rusia și Turcia). Știm de dosare fabricate la comandă, uneori politică, alteori din alte interese și nici nu e foarte greu atâta timp cât cei care le fabrică au “prieteni” în instituțiile “care trebuie”. Nu mă refer la tot sistemul, existând și profesioniști care își fac datoria în mod onorabil.

Nu am fost nici eu și nici familia mea membri ai partidului comunist, am fost aruncat în locuri de muncă insignifiante în vremea totalitarismului, iar părinții mei au fost expropriați de comuniști. Nu o spun ca să mă justific, de fapt, nu am făcut caz despre lucrurile acestea niciodată. O spun pentru aceia care nu mă cunosc. Și, atunci, despre ce vorbim?

Și, pentru că grupusculul vehiculează în ultimul timp că aș fi făcut poliție politică, adaug faptul că nu există absolut nici o probă cu privire la incriminările care mi se aduc, nici o notă informativă la adresa nimănui și despre nimeni în dosarul meu de la CNSAS, în afară de ceea ce scria Securitatea despre mine și în numele meu, Securitate care, la un moment dat, ca sa fie comedie în toată regula, chiar spune ca nu îi eram de folos.

Prin urmare, să întelegem că documentele Securităţii, adică ale aparatului opresiv al fostului stat totalitar menite să dezinformeze și să manipuleze opinia publică, sînt luate ca adevărate și au valoare absolută ? Adică, sistemul democrat de azi și invocatul grupuscul girează ceea ce “a spus” şi scris Securitatea?

Pentru cei de bună credință, reiau o scurtă observație a unui istoric, bun cunoscător al dosarelor și documentelor din arhiva CNSAS:

“Securitatea a fost o „organizație de opresiune totalitară”, al cărei material scris era la fel de plin de minciuni ca orice alt document oficial. Cei care folosesc materialul împotriva celorlalți fără critici adecvate și fără cercetări aprofundate se transformă în instrumentele de astăzi ale Securității”.

De ce a reapărut incitarea la ură și defăimare la adresa mea în zilele acestea? Se pare, pentru că se apropie următorul termen de înfățișare într-un proces pe care l-am intentat pentru calomnie anul trecut, și, în consecință, pentru că am “îndrăznit” asta, grupusculul a ieșit la atac ca să creeze un curent de opinie împotriva mea.

Timișoara care a dăruit primele zile de libertate unei întregi țări, schimbându-i cursul istoriei în bine, în care relațiile interumane și prosperitatea s-au bazat dintotdeauna pe valori autentice, ar fi meritat ca după 35 de ani de la schimbarea politică să aibă deja o elită consolidată, care să coaguleze o societate civilă demnă de trecutul ei, care să vină cu soluții moderne la problemele reale ale lumii de azi, nu grupuscule care să o intoxice și să o dezbine. Dar, cum lumina învinge întotdeauna întunericul, va veni și momentul acela. Timișoara știe să renască!

Fotocredit: Constantin Duma 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *