În anul 2018, Maia Sandu a îndemnat cetățenii români cu domiciliul între Prut și Nistru, să nu participe la referendumul pentru familie. Nu era președintele Basarabiei.
Prezentă la data de 4 octombrie 2018, la emisiunea de televiziune “Puterea a 4-a” moderată de Gheorghe Gonța, Maia Sandu a declarat că referendumul pentru familie, organizat de autoritățile române pe teritoriul dintre Prut și Nistru, nu are la bază o temă importantă și că acest exercițiu electoral este inventat pentru a atrage atenția de la alte subiecte.“Voi sta acasă pentru că nu vreau să fac jocul cuiva”, a declarat politicianul moldovean. Amintesc că, în 2018, Maia Sandu nu deținea funcții publice în statul moldovean, fiind doar președintele Partidului Acțiune și Solidaritate.
Referendumul din anul 2018 a fost unul prin care s-a dorit întărirea familiei – demersul a avut la bază înocuirea sintagmei „între soți” din art. 48, alin. (1) al Constituției României cu una mai restrictivă, „între un bărbat și o femeie”. Potrivit expunerii de motive s-a propus înlăturarea oricărui echivoc în utilizarea termenului de «soți» prin concretizarea că definiția de «familie» înseamnă dreptul fundamental al bărbatului și al femeii de a se căsători și a întemeia o familie.
Referendumul a avut susținerea tuturor forțelor politice conservatoare din România, inclusiv a Bisericii Ortodoxe Române, cea mai credibilă instuție a românilor.
Îndemnul doamnei Sandu, de boicotare a acestui proces electoral românesc, a fost o decizie proastă, ca urmare doar 6000 de cetățeni români, cu domiciliul în Republica Moldova, au participat la referendumul pentru familie din 6-7 octombrie 2018.
Dacă aș fi fost atunci președintele celui mai influent partid din Basarabia nu boicotam refendumul pentru familie.
Dacă aș fi cârcotaș, aș fi spus azi că Maia Sandu nu pune preț pe valoriile familiei, dar am văzut că domnia sa nu a închis toate școlile din satele și comunele moldovenești, a mai lăsat și altora, tot așa cum, în calitate de prim ministru, nu a închis toate spitalele din provincie.
Repet, ca să se înțeleagă, între Prut și Nistru, dincolo de încărcătura pro-familie, referendumul din 2018 a fost unul de asumare al identității civice românești. Doamna Sandu a ignorat atunci/ignoră și în prezent, faptul că participarea cetățenilor români dintre Prut și Nistru la exercițiile electorale românești înseamnă asumarea până la capăt a cetățeniei române.
Nu îndrăznesc să cred că președintelui statului moldovean i-ar displace faptul că Republica Moldova este cel de al doilea stat românesc și că s-ar împotrivi unei prezențe mai mari a românilor dintre Prut și Nistru la asumarea acestei cetățenii până la capăt.
Cel mai probabil, doamna președinte Maia Sandu nu a înțeles atunci/acum că un numar mic de participare la vot al cetățenilor români domiciliați între Prut și Nistru, dă apă la moara cârcotașilor românofobi: ei pot spune că Republica Moldova nu este românească pentru că un număr foarte mic de români participă la procesele electorale românești.
În prezent, președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, a evitat să se pronunțe ferm asupra faptului dacă va candida, sau nu, la un nou mandat pentru funcția de șef al statului moldovean. Îmi pare corect.
Dacă aș fi fost președintele Basarabiei și aș fi vrut să mai câștig încă odată alegerile prezidențiale dintre Prut și NIstru, aș fi procedat altfel: aș iniția un referendum de unificare al statului moldovean cu statul român. În așa mod mi-aș asigura voturile tuturor unioniștilor care mă vorbesc în prezent de rău și m-aș pune bine cu viitoarea guvernare de aur de la București.
Dar nu-s președinte nicăieri și nici nu-mi doresc să fiu.
