Scriitorul Pascal Bruckner, la Timișoara: „Încercați să rămâneți vii până în ultima clipă”

„Toți avem limite, nu este adevărat că „the sky is the limit”. Nu, suntem ființe umane, imperfecte și limitate. Dar, în loc să încerci să fii bun în toate domeniile, trebuie să fim excelenți în cel puțin un domeniu. Apoi, trebuie să ne construim viața”. Așa sună principalul mesaj al scriitorului și eseistului francez Pascal Bruckner pentru studenți, transmis vineri, 29 septembrie 2023, în cadrul ceremoniei de deschidere a anului universitar la Universitatea de Vest din Timișoara.

Pascal Bruckner, care a primit, tot vineri, titlul de Doctor Honoris Causa al UVT, a folosit discursul rostit la festivitatea menționată pentru a transmite studenților sfatul de a se raporta realist la viață, pornind de la parabola biblică potrivit căreia “de la cel ce n-are și ce are i se va lua”. Și a terminat cu un sfat de care tinerii să țină seama atunci când vor înainta în vârstă și vor ajunge să se gândească din nou la visul tinereții: „Să îmbătrânești nu înseamnă să renunți la visul tinereții, ci să încerci să-l atingi fără să încerci să fii tot ce ai dorit vreodată să fii. (…) Pentru voi toți, singurul meu stat este: încercați să rămâneți vii până în ultima clipă.”

Pascal Bruckner, discurs integral:

„Bună dimineața tuturor! Când eram de vârsta voastră, între 18 și 30 de ani, eram asemenea unui câine turbat, călăuzit de pasiuni. În același timp, eram asemenea unui om bătrân, conștient că, pentru a-ți construi viața, trebuie să citești mult, să fii la curent cu ceea ce s-a întâmplat înainte, să te călești nu doar prin experiențele proprii, ci și prin cărți. În acele vremuri, orice aș fi făcut, aveam o carte în buzunar, pe care să o citesc în timpul liber. Viața e făcută în aceeași măsură ca un dialog cu cei vii și ca un dialog cu cei morți. Să vorbești cu cei morți – citindu-i pe clasici, de exemplu – și să vorbești cu cei vii sunt două lucruri la fel de importante. Acesta este primul lucru pe care vreau să-l scot în evidență.

Un alt lucru pe care l-am învățat când eram de vârsta voastră a fost unul pe care, apoi, l-am citit în parabola talanților, în Evanghelia după Matei, probabil cunoașteți această parabolă care se găsește și la catolici, și la ortodocși. Un stăpân dorește să le dea bani slugilor și îi dă cinci talanți primei slugi, 3 talanți celei de-a doua și 1 talant celei de-a treia. După câteva luni, prima slugă se întoarce și are 10 talanți. A doua se întoarce și are șase talanți. Ultima se întoarce și are unul singur, pentru că îngropase talantul – talanții sunt bani din vremea Imperiului Roman – și l-a adus înapoi stăpânului. Stăpânul îi felicită pe primii doi slujitori: ați fost foarte buni, inteligenți, ați fructificat banii. Dar îl dă afară pe ultimul. Iar concluzia parabolei este că “de la cel ce n-are și ce are i se va lua” – o lecție foarte crudă. Putem citi această parabolă și în cheie laică: talanții nu reprezintă bani, ci propriile voastre calități personale. Toți aveți calități personale, aptitudini, abilități, iar vârsta voastră – între 18 și 30 de ani – ar trebui să fie momentul în care să faceți eforturi pentru ca aceste calități să înflorească și să le duceți cât mai departe. Dacă nu faceți acest lucru, vă veți priva, probabil, de un aspect important al personalității voastre. Să fii conștient de talentul tău este, probabil, unul dintre cele mai importante lucruri în viață.

Alt aspect: toți suntem născuți mulți și ajungem să fim unul, unul dintre pilonii dialogurilor lui Platon. Când ne naștem, avem toate posibilitățile: suntem genii, suntem inteligenți, suntem sclipitori, părinții sunt uimiți de aptitudinile noastre. Apoi mergem la școală, dorim să devenim matematicieni, astronauți, doctori, scriitori, artiști, poeți. Apoi viața, încetul cu încetul, reduce sfera posibilităților noastre. La v ârsta voastră, trebuie să alegeți o cale, o disciplină specială pe care să o urmați și în care să deveniți foarte buni. 

Toți știți motto-ul american: “The sky is the limit”. Printr-o coincidență, aseară l-am văzut pe [Președintele SUA] Joe Biden la CNN, spunea că nu există limite pentru Statele Unite. Acest lucru nu este adevărat, chiar și o națiune puternică are limite. Pentru o persoană, toți avem limite, nu este adevărat că “the sky is the limit”. Nu, suntem ființe umane, imperfecte și limitate. Dar, în loc să încerci să fii bun în toate domeniile, trebuie să fim excelenți în cel puțin un domeniu. Apoi, trebuie să ne construim viața, în cele din urmă să ne căsătorim, să avem copii, să întemeiem o familie. Apoi – acum sunteți prea tineri, dar când veți ajunge la 40 de ani, la 50 de ani – o altă provocare va apărea: aceea de a trăi, din nou, cu visul copilăriei și tinereții voastre. Și va fi foarte greu să înaintați în vârstă fără să sacrificați visele tinereții. Acesta este miracolul vieții, miracolul îmbătrânirii. Să îmbătrânești nu înseamnă să renunți la visul tinereții, ci să încerci să-l atingi fără să încerci să fii tot ce ai dorit vreodată să fii. Nu știu dacă există o viață de apoi, sper să existe, dar provocarea noastră principală este să trăim înainte să murim. În perioada comunistă, era o glumă – vă amintiți, comuniștii spuneau că nu există o viață de apoi, iar disidenții spuneau că măcar a existat o viață înainte de aceasta, pentru că viața în vremea comuniștilor era foarte anostă.

Pentru voi toți, singurul meu stat este: încercați să rămâneți vii până în ultima clipă.”

Pascal Bruckner – „Europa a iubit prea mult basmele”

Pascal Bruckner a împărtăși gândurile și perspectivele sale fascinante în cadrul unei conferințe captivante cu titlul „Europa a iubit prea mult basmele”. Un dialog care i-a provocat pe participanți la reflecție și la inspirație.
Romancier și eseist francez, cu experiență ca profesor invitat la Universitatea din California, colaborator al unor publicații prestigioase precum Le Nouvel Observateur și Le Monde, Bruckner este cunoscut pentru analizele sale adânci asupra politicii, societății și culturii.

Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Timișoara a găzduit acest eveniment de excepție.

foto/video: © Adrian Pîclișan

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *